Zbor cu aripi de plumb.
Mă ridic spre cer, spre nimic, spre absurditate,
Zbor printre stele, imponderabilă prin singurătate
Ating raiul și mă arde, iar stelele una câte una pier –
Sclipiri din ochii mei care se sting când e frig în cer.
Se pierd și eu pierdută sunt în spațiu,
Printre umbre străine și reci mă ancorez în nuanțe de gri,
Între stele sparte și întuneric absolut.
Mă înalț în cădere liberă.
Ioana Pocol
Alexia Baștea
Comments