Nod în gât

Ești nemuritor, iar realitatea

Se cutremură sub pasul tău atemporal

Făcut în Constantinopol sau

În urma lui Proxima Centauri,

Iar chipul tău măgulit de vreme

A pătat mai mulți fotoni

Decât a omis.

Ești nemuritor, dar neputința ta urlă

Când privești dimensiunile

Rupându-și membrele fragile.

Le rămân doar oasele neutronice

Ieșite prin patetica piele

Care părea mult mai elastică

Decât e de fapt.

Ești nemuritor, dar cine îți va plânge

De milă din coșciugul inexistenței?

Știi și tu că haosul va fi mereu organic

Iar acum sângerează, si putrezește,

Lăsându-si leșul în brațele tale

Rece, vast…

…ce vei face cu el?

Ești nemuritor, iar pe obrazul tău prăfuit

Nu se mai poate preschimba

Luciul stins al ochilor tăi

În lacrimi fără noimă

Pentru că universul ți i-a închis

Acum mult timp, odată cu ai lui.

Dar somnul ți-e cumplit.

Sub plapuma nimicniciei…

o inimă ipotetică încă bate.

Ce ghinion.

Marina Maria, XIB

NASA - 2017 Total Solar Eclipse (NHQ201708210104)