Mai ții minte când ne uitam in oglindă
Și priveam la prințese de altădată,
Cum ne prefăceam in lumina
Și mai apoi in apă.
Când lumea magica a apărut,
Iar distracția nu a dispărut.
Când clipele păreau nemărginite,
Precum un șir de țestoase infinite.
Cum nu ratam niciun joc
Și nu stăteam pe loc.
Dar timpul trece și
Se grăbește nefirește
Cine știe ce privește?
E o taina ce nu o vom dezlega.
Stau și mă uit in gol
Către un metrou,
Iar asemănarea este izbitoare
Și constat cu tristețe,
In capul meu auzindu-se un trist ecou,
Ca viața trece precum un metrou…
de Alexia Puiu
Georgiana Calin - „Birds of prey”
Comments