Uneori mă simt ca un fir de nisip
În a universului plajă aridă de timp.
Câte-o adiere mă poartă în lumi necunoscute;
Privesc cum secundele zboară încet și tăcute.
Pe cadranul Ceasului cel Mare
Milenii și ere trec fără-ncetare.
Clepsidra vieții mele aș vrea să dispară,
Amintiri pierdute-n timp să nu mai doară.
Uneori mă simt ca o picătură de ploaie
În a universului furtună ce încă mai taie
Din stâncă și stele lacrimile grele.
Cu reci scântei opresc singurele
timpul să mai treacă...
Pe cadranul Ceasului încă se mai vede
Suferința tuturor prinsă-ntre monede.
O! Ce bucurie când toate-or dispărea
Și în veșnicie oamenii-ar vedea
că sapă după apă într-o vale seacă...
Teodora Iacob
"Eclipse" - Raluca Varvara
Kommentare