Coroană prinsă într-o creangă de măr
Ce ai mai vrea să spui o poveste.
Spune-ne cum odată, vrăjitoare mică fiind
Ai uscat de tot și de toate
Un suflet, două, trei și încă patru
Ca să îți aduni în tihnă
Pentru ceasul cel de veci
Praful și să zici că e de stele
Să dai morții că te-ar trece înot
Peste lacrimi tot de om.
Suflete făcute praf și adunate în borcan
Tot la fel ca și de stele
Moartea nu simte și nu știe
Ce-i un astru, ce-i un om?
Și te-a dus înot și peste
Ai ajuns la capăt jos
Sub soare și nu mai vezi
Nimic metafizic privind în negru
Că pe suflete-ai călcat
Dar nimicu-i pentru toți
Pentru prințese în ochi cu opium.
Miruna Lapoviță, XI E
Fotografie realizată de Alexia Baștea
Comments