Răcoarea străbate prin vânturi ușoare
Și tac ascultând printre ramuri.
Și lin printre frunze iar curge cicoare,
Dar toamna-i legată în hamuri…
Și iarba secată mă-mbată agale,
Dar soarele nu e prin nouri…
Și gândul îmi cade în valuri la vale,
Tristețea mă-ngână-n ecouri.
Și picură des prin cruda tăcere,
Iar lacrima-ngheață și mâna!
Și țipăt de păsări din crengi efemere
Ar vrea să sărute și Luna!
Și codrul prin dealuri e aprigul șef,
Se zbate-n al neamului pântec.
O, Doamne, să-mi dai tu puțin dor și chef,
Frumos, eu ți-aș scrie un cântec!
David Serea, clasa XII B
Ilustrație de Iosif Cătălina