Răcoare

Răcoarea străbate prin vânturi ușoare

Și tac ascultând printre ramuri.

Și lin printre frunze iar curge cicoare,

Dar toamna-i legată în hamuri…

Și iarba secată mă-mbată agale,

Dar soarele nu e prin nouri…

Și gândul îmi cade în valuri la vale,

Tristețea mă-ngână-n ecouri.

Și picură des prin cruda tăcere,

Iar lacrima-ngheață și mâna!

Și țipăt de păsări din crengi efemere

Ar vrea să sărute și Luna!

Și codrul prin dealuri e aprigul șef,

Se zbate-n al neamului pântec.

O, Doamne, să-mi dai tu puțin dor și chef,

Frumos, eu ți-aș scrie un cântec!

David Serea, clasa XII B

Ilustrație de Iosif Cătălina