Onorabil destin, acela de a muri!
Cerneluri izvorăsc din ochi înduioșați,
Orbiți de a ta costumație impecabilă.
Cât de autentic te prefaci murind!
Nimeni nu-ți ghicește respirația forțat încetinită
Îți așază crini la tălpi
Fruntea ți-o sărută cu o rezervată înfiorare
Și ce realist arata petele roșii pictate pe veston,
Impresionante opere de artă!
Te delectezi cu descrierile lor fastuoase
Și te vezi un brav soldat din prima linie.
Ei slăvesc curajul scurs din pieptul tău încă neumbrit,
Eliberat pe coline cândva însorite.
Își iau umbrele cu ei și dispar molatic
Preotul te studiază dintr-un colț îndepărtat
Îți face cu ochiul si îți spune că te așteaptă mâine,
Poate or veni mai mulți la parastas.
Te ridici și tu, cu aer de mire solitar
Încerci să camuflezi vopseaua deja coagulată,
Că doar nu vrei să-i pătezi pe trecători.
Mâine vei muri din nou.
Sabina Sbera
Comentários