De ce?
Este ceea ce aș vrea să fie
Întrebarea la care să nu fie vinovăție.
Să nu simți trădare și durere, care
Nu te fac decăt să rămâi blocat într-o stare
Pe care nu o vrei;
Dar ți-o amintești
De ultima dată când știai c-o să pățești
La fel.
Și unde am ajuns?
Să ne gândim când privim un apus,
Dacă dragostea noastră merită dată,
Dacă vom simți-napoi tot ce-am dăruit noi vreodată?
Și ajungem din nou să ne-amăgim,
Că într-o zi cu soare și cer senin
Vom primi ceea ce merităm.
Dar ceea ce merităm nu este idem
Cu ceea ce credem noi că putem
Și că suntem în stare să primim
În schimb de la celălalt,
Vreodată. Întinsă pe asfalt,
Stau acum să aspir orice gând
Că, poate cândva, s-ar putea pe-acest pământ,
Să-mi găsesc iubirea adevărată,
Închinată mie toată, nemenită să piară odată
Cu durerea resimțită
De demult.
Și dacă se ivește într-o zi o ploaie torențială,
Apa va lua tot ce s-a construit peste vară.
Și astfel ne vom redescoperi
Din nou și din nou, până vom muri,
Nemaiîntrebându-ne de ce…
Barna Ana-Maria, clasa a XI-a B
ilustrație de Barna Ana-Maria