Deschidem seria cu Haruki Murakami: scriitor (din categoria celor care an de an sunt favoriți la Nobel, dar de câștigat nu îl câștigă niciodată), concomitent alergător de cursă lungă și triatlet (vezi poza), colecționar avid de vinyl-uri, DJ ocazional pentru posturile de radio japoneze, iar, înainte de asta, proprietar al unui jazz club din Japonia. În acest prim episod, ne vom concentra pe autobiografia sa, „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă”, în care acesta explică relația dintre scris, alergat și muzică. Pe scurt, scrisul singur reprezintă o activitate antisocială și nesănătoasă din multe privințe, capabilă chiar să-l ucidă pe scriitor Pentru a supraviețui, acesta trebuie să alerge. Iar pentru a continua să alerge, acesta are nevoie de muzică în căști.
În termeni oarecum elevați, Murakami, înțelegând importanța conservării principiului cinetic în opera lui, împrumută prozei sale elemente ce aparțin domeniului muzical, pentru a-i oferi o anumită structură și ritmicitate. Ideea că literatura presupune mișcare este una recurentă: scriitorul sud-american Gabriel Garcia Marquez (un alt favorit nenorocos la premiul Nobel timp de zeci de ani) obișnuia să asculte „Nocturnele” lui Chopin, atunci când scria fragmente descriptive și fugile lui Bach, pentru pasajele dinamice, cu convingerea că asta i-ar fi îmbunătățit stilul. Din punctul nostru de vedere, înțelegerea cărții ca pe o simbioză între muzică și scris, o alegorie prin care scriitorul ne relevă preferințele sale în materie de muzică, este la fel de validă ca oricare altă interpretare. De altfel, noi contestăm orice formă de ierarhizare a artei (deși admitem că, din punct de vedere stilistic, „de dragul discuției”, vor exista întotdeauna clasificări). În cele din urmă este vorba despre a crea o anumită atmosferă, cum este cadrul nostalgic asociat romanelor lui Murakami, reminescență a melodiilor unor muzicieni jazz celebri (Miles Davis, Bill Evans, Henry Mancini) sau trupe rock ale anilor ’60 (The Doors, The Beach Boys).
Poate că secretul succesului lui Murakami este că acesta integrează mișcarea chiar în procesul creator: rutina lui de alergat, care îl ajută la scris, este compusă dintr-un traseu de 10 km pe zi, șase zile pe săptămână, cu minimum un maraton pe an. Nelipsit este playlistul său [*], în care majoritatea pieselor sunt rock clasic: Rolling Stones, Red Hot Chilli Peppers, Gorillaz, Lovin’ Spoonful, ș.a. – cu alte cuvinte, melodii cu un ritm simplu, care să te ghideze.
În episodul următor: o privire de ansamblu asupra lucrărilor de ficțiune ale scriitorului japonez.
scriitorul, o ființă fabuloasă, surprins în habitatul lui natural
Autorii acestui articol și-au luat libertatea de a recrea playlistul desport al scriitorului japonez.
Cititorul îl poate accesa de aici:
Cioroianu David, Fejér David - XII F