de Ioan Petrițan, clasa a VII-a
Povestea pe care urmează să v-o spun nu este o poveste obișnuită. Ea nu este văzută prin ochiul omului, care nu poate să treacă de granițele logicii și ale realității matematice. Această poveste este diferită de restul celor pe care le-ați auzit prin simplul fapt că este văzută prin prisma minții, ținând cont nu doar de perspectiva diferită a creierului uman asupra realității ci și de infinitatea gândurilor ce se pot regăsi în fiecare dintre noi.
Întâmplarea are loc într-un orășel liniștit situat pe marginea Devonului. Este trecut de miezul nopții și tot orașul e împietrit. Dacă în timpul zilei, orașul era populat de oameni, în timpul nopții, singurele lucruri care se plimbă pe alei și pe străduțe sunt visele oamenilor…Vise ce pot conține speranță, frică, amintiri pierdute, gânduri rătăcite și multe altele ca acestea. Și astfel, încet, încet, visele au pus stăpânire pe întregul oraș.
Și totuși, există o stradă pustie de care visele se fereau. În fața acesteia se afla o căsuță modestă, iar în acea căsuță un om încă este treaz. Este vorba despre un student…Un student stresat de un test la istorie, speriat de posibila respingere a fetei de care este îndrăgostit și supărat de cearta cu cel mai bun prieten al său... Deși încerca să doarmă, aceste gânduri nu-i dădeau pace și îl obligau să rămână treaz. În cele din urmă, acesta nu le-a mai putut face față și a încercat să se refugieze într-un loc mai întunecat, într-un loc în care acestea nu puteau pătrunde.
Era un întuneric plăcut...Era acel tip de întuneric care te atrage spre el, te acoperă cu o plapumă călduroasă și nu-ți mai dă drumul. Iar când încerci să pleci, să te întorci la lumina banală care ți-a oferit adăpost toți anii care au trecut, întunericul strânge și mai tare din brațe și te țintuiește la pământ. Încerci și tot încerci cu disperare să te eliberezi, dar în zadar…
Și totuși, ca toate întâmplările interesante ce trebuie povestite, există și aici un factor neobișnuit care reușește să schimbe în totalitate situația și să echilibreze șansele…
O rază de foc se desprinse de pe bolta cerească ce separa lumea noastră de cea a altor ființe încă necunoscute de om. O rază incredibilă, ce ardea tot ce-i stătea în cale… Și chiar dacă aceasta a durat doar o fracțiune de secundă, a fost de ajuns pentru a distruge toate visele și pentru a alarma întregul oraș. Și astfel, după ce părinții au liniștit copiii speriați, amintindu-le că era vorba doar despre un fulger și că sunt în siguranță, orașul a căzut iar sub stăpânirea viselor.
Dar, după cum bine știți, după un fulger urmează o furtună în toată regula și picăturile de ploaie ce se loveau de ferestrele casei, îngreunau și mai tare încercarea studentului de a dormi. Acesta fugise de întuneric, dar acum ploaia devenise o problemă și mai mare.
Băiatul încercă să se gândească la momentele frumoase pe care le petrecuse în vacanța de vară, la timpul petrecut la mare, la nisipul auriu ce-i mângâia picioarele, la valurile zgomotoase ce se ciocneau de mal și la soarele care se reflecta în acestea. Deodată, băiatul vede o umbră venind din depărtare. Mersul, pălăria…toate i se păreau foarte familiare…Era…era…
Prea târziu! Băiatul căzu și el într-un somn adânc, călătorind acum prin lumea viselor…Acum orașul era în totalitate sub conducerea nopții!
Sfârșit
Comments